Cum să montezi o ușă de interior

   Vreți să montați o ușă de interior, dar nu știți pașii necesari? Indicat ar fi instalarea ușei după ce ați terminat cu toate lucrările la zidurile și pardoselile din casă.

   De asemenea, este important să se știe cu exactitate care este dimensiunea golului din zid. Este obligatoriu ca acesta să fie la un unghi de 90° atât în plan vertical cât și în plan orizontal. Este recomandabil ca ușile de interior să se monteze în încăperi unde sunt minimum 10°C și unde umiditateanu depășeste 65%.


Depozitarea ușilor de interior

  Ușile de interior trebuiesc depozitate în spații acoperite și uscate, în ambalajul de fabrică, pentru a nu se zgâria. De asemenea trebuie avut grijă la locul de depozitare astfel încât aceasta să fie ferită de ger, căldură în exces și apă. Este recomandat ca depozitarea să  se facă pe orizontală sau verticală (înclinație de maxim 20%), pentru a se preveni încovoierea acesteia și să aibe grijă sa nu alunece, pentru a preveni deterioararea ușii.

     

Curățarea suprafeței golului

   După demontarea ușii vechi, este necesară curățarea suprafeței golului, astfel înlăturându-se orice impuritate. După curățare se trece la fixarea ușii cu ajutorul unor pene și a unui boloboc. Între marginea golului și tocul ușii trebuie să existe o distanță egală. Recomandabil este ca tocul ușii să fie cu circa 1-1,5 cm deasupra pardoselii.
   Între părțile verticale ale tocului, pe mijlocul înălțimii și în partea inferioară se montează un distanțier de lemn. După fixarea tocului se verifică poziția tocului ( verticalitatea, orizontalitatea și alinierea față de perete). Pentru a proteja tocul ușii se acoperă cu hărtie autoadezivă.
   Se umezește rostul dintre toc si golul ușii, apoi (după circa 2-3 minute) se aplică spuma poliuretanică, de jos în sus. Când spuma s-a întărit se poate trece la fixarea mecanică a ușii și la finiarea golului.

   Reglarea balamalelor - Înainte de a se monta ușa de interior, trebuiesc reglate foarte bine, balamalele iar apoi se verifică ca între ușă și canturile tocului să existe aceeași distanță pe toată circumferința (este indicată deschiderea și închiderea repetată a ușii).
   În cazul în care partea de jos a ușii atinge pardoseala, este indicat să se intercaleze șaibe de oțel sub părțile superioare ale balamalelor. Astfel cantul ușii va fi ridicat astfel în poziția dorită.

   RECOMANDĂRI - pentru o bună întreținere

• dacă ați montat ușă nouă, este indicat o aerisire mai regulată, astfel mecanismele de deschidere nu vor fi afectate de aburul de la gătit, de exemplu.
• partea din lemn a ușii se poate curăța cu produse speciale pentru întreținere mobilei sau cu ajutorul unei cârpe ușor umezite. ATENȚIE nu este indicat utilizarea apei în exces, deoarece parțile din lemn ale ușii se pot deforma sau umfla.
• nici pe porţiunile din metal ale uşii nu este indicat să se folosească apă deoarece pot rămâne pete inestetice sau, şi mai rău, dacă nu sunt de o calitate foarte bună, pot rugini. Există în comerţ produse speciale pentru curăţarea metalului.
• pentru uşile de interior nu sunt recomandaţi detergenţii care conţin particule abrazive pentru că pot deteriora uşa.
• la tocurile din lemn sau materiale lemnoase, în încăperi unde pardoselile sunt spălate cu apă, partea inferioară a uşii (baza) trebuie protejată înainte de montaj cu silicon. De asemenea, după montaj, trebuie etanşată obligatoriu, cu ajutorul siliconului, îmbinarea dintre toc, pardoseală şi perete.
• la vopsirea unei uşi de interior trebuie avut grijă ca părţile metalice să nu fie atinse.
• înainte de vopsire, trebuie scoasă garnitura de cauciuc cu care sunt prevăzute uşile interioare.
• specialiştii recomandă ca, în camerele cu trafic intens, să se folosească uşi cu finisaje şi accesorii corespunzătoare destinaţiei.
  

Cum să vă alegeți parchetul

   Sunt o mulțime de motive pentru care să iubiți parchetul, nu numai datorită faptului că lemnul este unic prin noblețea lui, dar și datoria caracteristicilor cum ar fi rafinamentul, căldura specifică la atingere și întreținere ușoară.

   Un parchet din lemn masiv va rezista mai mult de un secol și poate fi șlefuit o dată la câțiva ani. Lemnul este un material natural care dă viață casei. Orice investiție într-un material de bună calitate. cum ar fi esențele exotice, mărește valoare casei, lucru care ar trebui avut în vedere. Deoarece pardoseala are o caracteristică importantă pentru aspectul general al unei încăperi, modelul pe care îl veți alege va defini spațiul întregii locuințe. Și deoarece reprezintă o investiție pe termen lung, nu este o idee rea să solicitați sprijinul unui designer.

   Veste bună este că avem de unde alege. Variantele de azi inclund nu numai vechile tipuri de lemn masiv (fag sau stejar), dar și modelele recent apărute pe piața românească realizate din esențe exotice sau din specii regionale, al căror atu este rezistența îndelungată la umiditate. Opțiunile mai includ și produse din lemn prelucrat industrial (parchetul stratificat si cel laminat) care pot căpăta forme din cele mai atrăgătoare prin originalitatea și complexitatea lor. Chiar si parchetul laminat (care este realizat din deșeuri și rumeguș) vă poate satisface dorința de a avea o pardoseală cu un aspect deosebit la un cost mult mai mic.

   Toate au avantajele și dezavantajele lor și nu puține similarități.

   Parchetul din lemn masiv - este 100% realizat din lemn masiv, într-o singură esență.

   Frumusețea, dar și longevitatea lemnului masiv sunt avantaje incontestabile care presupun costuri mari și lucrări specifice de montare, care trebuie executate neaparat de către specialiști.

   În mare parte, calitățile parchetului se datorează esenței lemnoase din care este realizat. În general, lemnul este durabil în timp, parchetul necesitând ocazional o rașchetare și aplicarea unui strat de finisaj pentru împrospătarea aspectului. Podelele din lemn nu rețin praful și mucegaiul, astfel încât sunt ușor de curățat. Dar poate cele mai importante calități ale parchetului din lemn sunt frumusețea și căldura naturală a esenței. O grosime a lemnului de numai 3 cm are aceeași valoare izolatoare ca a unei suprafețe de beton de 40 cm grosime. 
   Parchetul din lemn masiv este în general rezistent în timp, constituind o variantă de acoperire de lungă durată. La capitolul dezavantaje, spre deosebire de celelalte tipuri de parchet, cel din lemn masiv „lucrează în timp”, stabilitatea lui dimensională depinzând de  umiditatea lemnului.

   Dintre esențele dure de parchet cele mai obișnuite sunt stejarul, fagul, arțarul sau mesteacănul. Esențele moi de lemn sunt cele de pin și brad, iar dintre esențele exotice, tot mei des întâlnite sunt bambusul, merbau sau wenge.  

   Parchetul laminat -  este format dintr-un strat de suprafata de melamină decorativă, aceasta asigurând de fapt modelul parchetului, un strat de suport din MDF sau HDF și un strat inferior de melamină pentru echilibrare și stabilizare.

   Parchetul laminat reprezintă o alternativă bună și modernă la parchetul din lemn masiv. Este ieftin datorită faptului că e realizat din conglomerate lemnoase (rumeguș) și mai usor de instalat datorită prefinisării. În plus, pentru că este alcătuit din mai multe straturi, nu apar problemele specifice de stabilitate dimensională, existente în cazul parchetului din lemn masiv. 
   Tot ca un avantaj, spre deosebire de acesta din urmă, parchetul laminat nu se rașchetează și nu se refinisează. De asemenea, el permite instalarea unui sistem de încălzire prin pardoseală. Parchetul laminat este recomandat mai ales familiilor cu copii mici, animale de companie sau celor care obișnuiesc să primească des musafiri sau să organizeze petreceri în propriul apartament.    La capitolul dezavantaje, se poate menționa o calitate mai scăzuta a izolării - termice și fonice - și faptul că are o suprafață mată care, în timp, se va accentua mai ales în zonele de trafic intens.

   De asemenea parchetul laminat permite instalarea unui sistem de încălzire prin pardoseală.

   ALTENATIVA - o combinație între avantajele celor două de mai sus ar fi :

   Parchetul stratificat - printre avantajele de care beneficiază se numără faptul că este foarte bine uscat, iar dispunerea perpendiculară a straturilor nu-i permit să lucreze în timp. După ani de folosire, stratul de uzură poate fi șlefuit. Are un aspect elegant, asemănător celui din lemn masiv, putând fi lăcuit după preferințe.   De regulă, parchetul stratificat se achiziționează direct lăcuit, dar suportă ulterior încă o lăcuire, dacă se dorește. Este mai rezistent la umiditate decât parchetul din lemn masiv și la fel de rezistent la zgârieturi ca acesta. Se pretează pentru încăperi elegante (camere de zi, dormitoare) atât la bloc, cât și la case.

Acest articol a fost preluat de pe www.misiuneacasa.ro si www.museimobiliare.ro

Cum turnăm şapa autonivelantă

   Curăţăm podeaua, turnăm mortarul în fâşii de 25-30 cm şi apoi scoatem porii cu o rolă cu ţepi.

   Dacă vrem să punem gresie sau parchet şi pardoseala nu e perfect plană, puteţi turna singuri şapa. Nu este foarte complicat dacă vom folosi una autonivelantă.

  Avem grijă însă ca denivelările să fie uşoare, de până la 3 mm la rigla de 3 m. Şapa autonivelantă este un material de nivelare cu fluiditate ridicată, folosit la egalizarea unor suprafeţe pe bază de ciment, cu un strat de 1-10 mm grosime şi care ulterior poate fi acoperit cu linoleum, mochetă, parchet sau plăci ceramice. 

   Etapele lucrarii 
   Mai întâi trebuie curăţată bine suprafaţa pe care urmează să se toarne şapa. Stratul-suport trebuie să fie bine uscat şi curat. Aceste cerinţe trebuie obligatoriu îndeplinite. 

   Etapa 1. Aplicăm o amorsă. Înainte de turnarea propriu-zisă a şapei se recomandă o amorsă, pentru tratarea suprafeţelor de bază, absorbante. 

   „Se aplică cu bidineaua, într-un singur strat, sau - în cazul în care suprafaţa este foarte poroasă - în două straturi, al doilea aplicându-se după uscarea primului strat (aproximativ o oră). Rolul amorsei este de a realiza o peliculă adezivă înaintea aplicării materialului de nivelare”, explică Mihai Netoiu, meşter constructor.   

   Etapa 2. Preparăm șapa. Se toarnă 25 kg de mortar în 6,5 litri de apă rece și se amestecă pasta astfel obținută cu ajutorul unui mestecător, cu viteza mică, până când se obține o masă omogenă, fără aglomerări. Este important ca apa să fie curată, fără impurități. Se recomandă ca materialul să se lase 2-3 minute pentru a se omogeniza, după care se amestecă din nou. 

   Etapa 3. Turnăm șapa. Aplicarea efectivă a șapei autonivelante se face prin turnarea ei pe suprafața amorsată, direct din recipientul în care s-a preparat. Operațiunea se execută în fâșii continue, cu lățimea de 25-30 cm. 

„Legătura între straturile de turnare trebuie realizată în maximum 10 minute de la aplicarea stratului anterior”, precizează specialistul. Mortarul turnat se va nivela singur. Nu trebuie decât să întindem cât mai uniform amestecul cu o drișcă.

   Etapa 4. Netezim cu rola cu țepi. Suprafața obținută imediat după turnarea mortarului trebuie degazeificată prin trecerea peste ea a unei role de cauciuc cu țepi. Se obține astfel o șapă perfect netedă, fără pori. Este circulabilă după 12 ore, iar acoperirea ei cu parchet, linoleum, mochetă sau cu plăci ceramice se poate realiza după 48-72 ore de la turnare.

Acest articol a fost preluat de pe http://www.museimobiliare.ro

Trei sfaturi mari de amenajare pentru o baie mică

   Baia este mică, dar avem nevoie de spațiu. Ce facem pentru a amenajarea ei util, plăcut și modern? Iată cele trei sfaturi mari pentru a amenaja o baie mică:

   Primul - mobilierul de baie: câștigați spațiu de depozitare într-o baie mică

   Cel mai important lucru pentru amenajarea băii - dacă este mică - este câștigarea de spațiu. Începem prin identificarea zonelor nefolosite și aranjarea mobilierului din baie.

   Dulăpiorul pentru chiuvetă. Primul spațiu pe care îl puteți folosi pentru un dulăpior este cel de sub chiuvetă. Renunțați la clasica chiuvetă cu picior și folosiți la maxim această oportunitate. Veți fi surprinși cât de multe pot încăpea în acest dulăpior.

   Dulăpiorul de deasupra rezervorului WC. Următorul spațiu foarte generos pe care îl puteți folosi este cel de deasupra rezervorului pentru WC. Un dulap îngust și înalt vă va oferi suficient spațiu pentru a depozita toate mărunțișurile din baie: cosmetice, truse de unghii, cârlige de rufe, chiar și prosoape.

   Rafturile. Folosiți rafturi. Cele mai indicate sunt cele de colț. În cele două colţuri de pe peretele cu cada se pot monta rafturi de colţ care vor adăposti toate săpunurile, şampoanele, sarea de baie etc.

   Al doilea - Gresia și faianța, tavanul: o baie mică mai luminoasă
   Faianţa şi gresia. Într-o baie mică, îngustă, evitaţi montarea de faianţă închisă la culoare. Montaţi plăci de faianţă deschisă la culoare, păstrând pentru contrast gresia, care poate fi cât de închisă doriţi.

   Un alt truc este acela de a monta plăci de faianţă dreptunghiulare, aşezate pe verticală. Astfel, camera de baie va părea mai înaltă şi mai spaţioasă. Ca un mic artificiu, pe peretele cu uşa montaţi plăcile pe orizontală. Jocul va fi unul plăcut ochiului şi va scoate încăperea din monotonie.

   Tavanul lăsaţi-l alb. Va reflecta mai bine lumina şi baia va părea mai spaţioasă.

   Al treilea - Oglinzile
   Ne-am obișnuit ca baia să aibă o singură oglindă, cea de la chiuvetă. Ca regulă generală, cu cât este mai multă lumină într-o încăpere, cu atât ea va pare mai mare. Oglinda, reflectând lumina dar și obiectele din baie, va ajuta la crearea impresiei de spațiu suplimentar. Deci, de ce numai una? Puteți monta două sau, de ce nu, trei oglinzi.
   Dacă veți pune două oglinzi pe pereți opuși, de aceeași dimensiune, una în fața celeilalte veți crea o reflexie infinită. Senzația este absolut unică!
   Iată deci trei idei simple și ieftine pentru a transforma mica noastră baie într-un spațiu dacă nu generos măcar luminos și aerisit.

Articol preluat de pe www.valeacascadelor.ro

Cum să obțineți maximum de efect dintr-o baie mică.

   În primul rând investiți în bazine strălucitoare, oglinzi deosebite, robinete moderne și dulapuri șic.

   Majoritatea băilor unei locuințe (în special cele ale apartamentelor) sunt mici și, dacă sunteți într-adevăr ghinioniști, acestea nu au nici măcar o fereastră. Dar, conform spuselor designilor, există numeroase metode ingenioase de a maximiza spațiul, pentru a obține o baie care să îmbunătățească valoarea unei locuințe.  “Renunțați la cadă”, sugerează designerul Hugh Leslie. “Poate sună radical, însă unii oameni tind să renunțe la a face baie în cadă, în dorința de a beneficia de mai mult spațiu. Feriți-vă, însă, de actuala modă a dușurilor circulare - montarea unui cerc într-un pătrat este o operațiune lipsită de sens în majoritatea locuințelor. ”

   Există dușuri care folosesc o singură bucată de sticlă, în cazul în care apa se scurge direct prin podea, care pot înlocui cabinele independente, făcând ca o baie mică să pară mult mai încăpătoare. “Băile mici necesită finisaje și culori îndrăznețe. Majoritatea oamenilor cred contrariul și folosesc plăci ceramice sau pereți albi, însă cea mai bună modalitate de a scăpa de sentimentul de înghesuială este aceea de a crea impact și interes”, adaugă Hugh Leslie. Dacă vă doriți neaparat pereți albi, alegeți vopsele sau plăci rezistente, de calitate – și nu faceți niciodată compromisuri în ceea ce privește calitatea manoperei. Denivelările sau liniile reziduale de culoare vor strica aspectul unei băi, cu atât mai mult dacă aceasta este de dimensiuni mici.

   Dacă aveți o fereastră sau un bun sistem de aerisire aveți în vedere folosirea tapetului, însă optați pentru un model deschis - ceva care să vă dea sentimentul că priviți dincolo, cum sunt ramificațiile, decât un model mic și intens. Spre deosebire de Leslie, Nina Campbell crede că în băile mici pot fi instalate și căzi: “numai să nu le zidiți. Folosiți, în schimb, căzi fără pereți, de sine stătătoare, ceea ce înseamnă ca puteți vedea toată podeaua, scăpând astfel de sentimentul că sunteți înghesuit.” Schimbarea poate fi incredibilă, mai ales dacă folosiți inserții decorative în interiorul plăcilor de faianță.

   Pentru băile lungi și strâmte, designerii sugerează să aduceți peretele mai scurt din fundal înspre interior, prin montarea unor rafturi. Făcând acest lucru în orice cameră lungă, ea va părea mai largă și veți obține atât un efect vizual, cât și spatii de depozitare într-un mod eficient. Băile necesită foarte multe spații de stocare ascunse, pentru diverse poțiuni, creme sau produse cosmetice, esențiale pentru viața modernă, precum și pentru depozitarea obiectelor de zi cu zi, spune Amii Yokouchi, un designer de interior de la Interiors Brahm. Ea sugerează înlocuirea chiuvetelor tradiționale cu lavoare prinse în măsuțe de toalete, prevăzute cu spațiu de stocare în partea de jos. Dulapurile de perete pot fi încastrate și prevăzute cu uși din oglinzi.

   Obiectele sanitare compacte sunt ideale pentru băile mici, dar dacă locuința dvs este decorată în stil tradițional, un rezervor suspendat, de modă veche, va funcționa perfect. Mai mult, spațiul aflat de-a lungul peretelui, între toaletă și bazin îl puteți folosi pentru a crea aproximativ 20 cm de dulap. Acesta este un spațiu de stocare incredibil de util, mai degrabă decât un dulap de baie obișnuit.

   Efectele vizuale care fac spațiul să pară mai mare includ oglinzile fără rame, perete în perete. Acestea ajută la dublarea spațiului, în timp ce lumina va fi împrăștiată de jur împrejur. De asemenea, oglinzile antice atârnate împreună ca într-un colaj pot avea un efect similar. Combinația alb-negru merge foarte bine în băile mici. Designerul Lesley Taylor este de părere că în astfel de spații este indicat să folosiți suprafețele lucioase: mozaic de sticlă, de exemplu, care ajută la împrăștierea luminii în jurul camerei și crearea unui sentiment de deschidere. Nu vă temeți să folosiți plăcile mari. Foarte mult timp s-a crezut că în băile mici acestea nu-și au locul, însă, în realitate, plăcile mari necesită mai puțină chituire; prin urmare liniile sunt mai puțin întrerupte, iar efectul este de lărgire a spațiului.
   În privința plăcilor ceramice aveți în verede folosirea aceluiași tip atât pentru pereți cât și pentru podea, ceea ce va face ca suprafata să pară mai mare.

   Iluminatul joacă și el un rol esențial în crearea unui efect vizual. Camerele sau colțurile întunecate fac spațiul să pară mai mic. Folosirea spoturilor cu reostat reprezintă o modalitate simplă și ieftină de a adăuga lumina într-o încăpere și, implicit, iluzia unui spațiu mai mare. Aveți în vedere și luminile de perete, de o parte și de alta a oglinzii. Dacă nu există spațiu suficient pentru a face acest lucru, achiziționați o oglindă iluminată. O altă idee este aceea de a folosi două lămpi suspendate de o parte și de alta a chiuvetei sau lavoarului. Accentuați orice nișă cu lumini acolo unde este posibil și adăugați puțină lumină și la nivelul podelei.

Articol preluat de pe www.incasa.ro  

Renovarea camerei de baie

   Înainte de a începe să renovaţi şi să modernizaţi camera dumneavoastră de baie sau de toaletă, trebuie să vă hotărâţi dacă:

•  înlocuiţi numai unele obiecte sanitare
•  schimbaţi totul.

   Dacă vă hotărâţi pentru varianta a doua, este foarte important să vă proiectaţi în detaliu repartizarea spaţiului şi să vă faceţi un program precis de eşalonare în timp a lucrărilor. 

   Înainte de începerea lucrului trebuie să aveţi asigurate toate materialele şi uneltele necesare, astfel evitaţi prelungirea inutilă a duratei lucrării.
   Printr-o planificare corectă vă puteţi realiza proiectul rapid. Pentru lucrări de renovare de amploare se recomandă o structură de susţinere aplicată în faţa pereţilor pe care să fie fixate şi conectate obiectele sanitare. Pentru aceasta sunt disponibile sisteme modulare, pe care le puteţi procura de la magazinele de specialitate. În acest îndrumar vă oferim o scurtă privire de ansamblu asupra montării obiectelor sanitare şi a armăturilor.

   Montarea lavoarelor

   Dacă instalaţiile de bază există deja în pereţi, montarea unui lavoar este uşor de executat.

   Pregătire - închideţi coloana de apă. Măsuraţi distanţa între găurile de prindere. Marginea superioară trebuie amplasată la 840 mm deasupra pardoselei, găurile de prindere se află de obicei la 40 - 50 mm sub marginea superioară. Găurile de prindere trebuie date la o înălţime de cca. 800 mm. Utilizaţi neapărat o nivelă cu bulă pentru asigurarea orizontalităţii (A).

   Montare - pentru montarea lavoarului aveţi nevoie de un set de fixare, compus din dibluri, şuruburi de ancorare cu filet dublu (diblu/piuliţă), şaibe de plastic şi piuliţe. Găuriţi astfel încât diblurile să se fixeze bine în găuri. Plantaţi diblurile prin batere uşoară cu ciocanul, înfigeţi şuruburile cu filetul pentru diblu şi rotiţi-le cu un cleşte-papagal. Înşurubaţi atât încât să rămână deasupra peretelui o treime din zona mijlocie a şurubului (B).

   Poziţionaţi lavoarul pe şuruburi. În timp ce acesta este susţinut, puneţi pe şuruburi şaibele şi piuliţele, pe care înşurubaţi-le manual. Strângeţi piuliţele cu cheia, nu strângeţi exagerat, se pot sparge urechile de fixare ale lavoarului (C).

 

   Montarea armăturilor - lavoarele actuale sunt prevăzute cu o singură gaură de trecere pentru baterie. Bateriile de acest tip sunt nişte amestecătoare cu manetă, cu două ventile manuale de reglare sau unul singur, dacă este disponibilă numai apa rece (A).

   Pentru montare se îndepărtează de pe baterie piuliţa de fixare, şaiba şi garnitura, astfel încât să rămână pe ea numai inelul O. Se introduce bateria în gaura din lavoar, se montează pe dedesubt garnitura, şaiba şi piuliţa şi se strânge. Racordurile de apă caldă şi rece se curbează astfel încât să se cupleze perfect perpendicular la robinetele de coloană. Eventual mai scurtaţi ţevile.Ţevile poziţionate înclinat în robinetele de colţ nu asigură etanşarea(B).

   Montarea sifonului

   Se dezasamblează sifonul (C), compus din dopul de scurgere sau ventilul conic, supapa de scurgere, inelul de etanşare, carcasa sifonului (sau piesa inferioară a supapei de scurgere) şi tija de acţionare. Se montează supapa în gura de scurgere a lavoarului. Se înşurubează pe dedesubt piesa inferioară a supapei, cu garnitura pe filetul piesei superioare. Deschiderea pentru tijă va fi orientată spre spate. Se cuplează tija la articulaţia de pe piesa inferioară, astfel încât dopul ventilului să asigure închiderea etanşă la acţionarea tijei.

  Racordarea lavoarului la faianţa peretelui se va face cu chit siliconic.

   Montarea încălzitorului 

   Dacă nu există ţeavă de apă caldă, aveţi nevoie de un încălzitor electric de joasă presiune cu acumulare, care poate fi instalat cu costuri reduse şi fără efort deosebit. Încălzitoarele pot fi montate deasupra sau dedesubtul lavoarului. Ca armături aveţi nevoie de o baterie de joasă presiune pentru o gaură, cu 3 racorduri (8 mm), unul pentru robinetul de coloană, două pentru încălzitor, conform marcajelor.

   Montarea căzilor de baie

Căzile pot fi montate pe suport din polistirol sau pe picioare de cadă.

   Montarea armăturilor de scurgere şi prea-plin   Înaintea aşezării căzii se montează armăturile de scurgere şi prea-plin (A, B).   Mai întâi se aplică pe paharul supapei un inel de chit şi se montează dinspre interior în deschiderea de scurgere. Se pune dinspre exterior piesa inferioară a supapei şi ambele piese se înşurubează dinspre interior. Racordul pentru scurgerea de prea-plin se orientează spre partea de jos a căzii. Dacă este necesar, ţeava de prea-plin se va scurta cu un ferăstrău fin. Acum se cuplează supapa şi ţeava de prea-plin la sifon.

   Montarea suportuluiAcesta are dimensiunile exacte şi forma corespunzătoare pentru prinderea vasului de cadă. Blocul se aliniază cu cada poziţionată şi se fixează pe pardoseală cu mortar. Din suport este tăiată deschiderea de curăţire. În continuare se acoperă suportul cu faianţă, operaţie uşoară, datorită suprafeţelor netede. (vedeţi îndrumarul nostru „Plăci ceramice".)

   Montarea pe picioare de cadă   Se marchează punctele de asamblare a picioarelor căzii, conform instrucţiunilor de montaj (C).   Picioarele se lipesc cu pâslă adezivă şi se întoarce cada cu grijă. Picioarele permit reglarea exactă a poziţiei orizontale cu ajutorul unei nivele. (D)

   La racordarea cu pereţii se va lipi o bandă profilată pentru căzi, pentru a nu se forma punţi de vibraţii. După finalizarea tuturor legăturilor trebuie efectuată o probă de etanşare.   Zidirea căzii se face cel mai bine cu plăci BCA (Ytong) (E), pe care apoi se lipesc faianţele. Aveţi grijă să lăsaţi o deschidere de acces pentru verificări şi curăţenie.

 

   Lucrări finale  

   Aplicaţi o ramă pentru faianţă în deschiderea de acces, după care montaţi armătura de alimentare şi etanşaţi racordările cu chit siliconic.

   Atenţie! La montarea unei căzi metalice şi a garniturilor de racordare trebuie instalat un conductor de egalizare a potenţialului la pământ. Această operaţie trebuie executată de către un electrician.

   Amplasarea dușului

   Un duș poate fi plasat la perete fără închideri laterale (1), la colț(2) sau între doi pereți laterali (3). Corespunzător se aleg cabinele sau perdelele de duș

   Bazinele de duș pot fi așezate direct pe planșeu, supraînălțate sau îngopate. În funcție de soluția de așezare se alege armătura de scurgere.

• direct pe planșeu - dacă bazinul este așezat direct pe planșeu, scurgerea trebuie îngropată.
• supraînălțat - se evită lucrările de zidărie, deoarece armătura se poate așeza deasupra planșeului.
• Îngropat - marginea superioară a dușului este la nivelul planșeului (Fig.3)

   Montarea bazinului duşului

   Mai întâi se montează armătura de scurgere cu sifonul. Se aplică pe paharul supapei un inel de chit şi se montează dinspre interior pe deschiderea de scurgere. Partea inferioară a supapei se aşează dinspre exterior cu inelul profilat şi ambele părţi se înşurubează. La fel se montează - dacă există - şi prea-plinul.

   Sifonul se racordează la sistemul de scurgere. Aveţi grijă să fie o înclinaţie de cel puţin 1 cm / metru. Sistemele de scurgere se fac din ţevi PVC, coturi şi mufe.

   Bazinul duşului poate fi acoperit cu plăci BCA (Ytong) care apoi se acoperă cu faianţă. În apropierea sifonului trebuie lăsată o fereastră de acces pentru lucrări de întreţinere. Pentru aceasta se recomandă uşiţe de vizitare, vizibile sau invizibile. Etanşarea la perete se realizează cu silicon sanitar (rezistent la mucegaiuri).

   Montarea armăturii duşului

   Aceasta constă dintr-o unitate de comandă şi o stropitoare cu furtun. Racordurile armăturii sunt amplasate la limita plăcilor de faianţă sau în centrul acestora. Dacă racordurile la apă sunt dispuse prea adânc în perete, se poate face o prelungire

Acest articol a fost preluat de pe www.baumax.ro

Mucegai? Cum să scăpăm de el?

 

    Câteva lucruri despre mucegai

• 

  ne poate fi dăunător sau folositor, funcție de locul în care se dezvoltă

• are nevoie de umezeală pentru a se dezvolta
• nu apare pe materiale uscate/cu grad mic de umiditate
• dacă se dezvoltă în interiorul casei, poate deveni dăunător ocupanților
• trebuie identificat și îndepărtat

    Mucegaiul este format din fungi microscopici – un grup de organisme care include ciupercile și drojdia. Fungii sunt perfect adaptați pentru a crește și a se înmulți rapid, iar în cursul acestui proces produc spori și miceliu. Sporii apar în urma reproducerii miceliului, pot călători pe calea aerului distanțe foarte lungi și stau la baza dezvoltării următoarelor generații de mucegai/ciuperci.

     Vă întâlniți cu mucegaiul zi de zi: mâncarea se strică din cauza lui, frunzele și lemnul lăsate direct pe solul umed putrezesc datorită lui, apare pe marginea ferestrelor când sunt diferențe mari  de umiditate și temperatură între interior și exterior, hârtia și țesăturile depozitate în locuri umede capătă un miros urât tot din cauza lui.

  Există însă și mucegai bun: penicilina se obține dintr-un anume fel de mucegai bun iar anumite mâncăruri și băuturi își obțin aroma specifică datorită unor mucegaiuri. Mucegaiurile bune sunt cultivate și înmulțite în medii controlate pentru a nu fi contaminate cu alte organisme. 

   

     Mucegaiurile devin greu de suportat atunci când se devoltă în locuri în care nu le dorim – mai ales în casele noastre.

  Ce face mucegaiul să apară?

      Mucegaiul apare și se dezvoltă dacă îl hrănim cu umezeală și nutrimete organice pe care nu le ținem sub control. Dacă menținem lucrurile curate și uscate, mucegaiul nu se va dezvolta.

      Nivelurile ridicate de umiditate din casă pot fi rezultatul umezelii ce pătrunde din exterior prin pardoseli, pereți, ferestre defecte sau acoperiș. Umiditatea poate proveni însă și de la țevile care picură, de la folosirea dușului/căzii de baie perioade prelungite, de la rufele care se usucă în spații închise și de la gătit.

      Apa pătrunde într-o clădire din exterior atunci când hidroizolația este deficitară sau când sunt probleme de structură. Umiditatea/apa se menține într-o clădire atunci când aceasta este insuficient ventilată/aerisită.

     În condiții propice, fiecare tip de material dezvoltă un alt tip de mucegai.

 

 Semne că mucegaiul este prezent.

     Decolorarea este un semn al prezenței mucegaiului.  Nu însă și decolorarea care se produce datorită pătrunderii soarelui prin fereastră. Pe de altă parte, mucegaiul poate fi de mai multe culori: negru, alb, roșu, portocaliu, galben, albastru sau violet. Puneți o picătură de înălbitor pe zona colorată: dacă pata își schimbă culoarea sau dispare cu totul este vorba despre mucegai și trebuie căutate pete similare și curățate temeinic.

     Mirosul: câteodată mucegaiul se află în locuri care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Mirosul specific umezelii sau un miros de pământ indică prezența mucegaiului ce trebuie căutat și îndepărtat.

   Impactul asupra sănătății

   Numeroase studii apărute recent au arătat o legătură strânsă între expunerea oamenilor la mucegai și îmbolnăvirile la nivelul căilor respiratorii. Sporii de mucegai sunt inhalați cu aer și crează reacții alergice și iritații la nivelul căilor respiratorii.

   Încă nu se știe exact concentrația de spori în aerul inhalat peste care apar aceste efecte negative asupra sănătății, dar în principiu se crede că și cele mai mici concentrații sunt capabile să declanșeze reacții alergice la persoanele sensibile.

    Cum îndepărtăm mucegaiul

    Apariția mucegaiului pe un perete sau pe o suprafață constructivă înseamnă că umiditatea din spațiul adiacent este ridicată. De obicei, e vorba de o problemă care a acționat de ceva timp într-o manieră mai puțin vizibilă, așa că nu doar îndepărtarea mucegaiului este importantă, ci mai ales să determinați cauza apariției acestuia, în așa fel încât problema să nu se mai repete.

    Apariția mucegaiului este o problemă ce afectează numeroase locuințe. Află câteva metode de a scăpa de acesta.

     Curățirea petelor mici de mucegai (sub 1 metru pătrat)

     Suprafețele care se pretează la spălare, precum gresia și faianța le curățati cu un detergent normal , apoi îndepărtați detergentul cu o cârpă umedă și uscați rapid suprafața curățată astfel.

     Suprafețele văruite sau gips cartonul curățați-le cu o cârpă uscată înmuiată în puțin bicarbonat sau detergent. Evitați să udați suprafața prea tare.  Dacă după acest tip de curățare mucegaiul revine, înseamnă că problema este mult mai profundă și sursa umezelii nu a fost îndepărtată.

     Curățirea petelor medii de mucegai (între 1 și 3 metri pătrțti) – se face la fel ca cea a suprafețelor mici, dar apelați la un profesionsit dacă mucegaiul a atacat materialul de suport în profunzime sau revine după curățire.

     Dacă mucegaiul este foarte extins (mai mult de 3 mp) sau este foarte persistent și a atacat și straturile profunde ale pereților/tâmplăriei, este nevoie de intervenția inclusiv a unor profesioniștiîin construcții/amenaăari, pentru că s-ar putea să fie necesar să decopertați tot peretele și chiar să schimbați elemente afectate de umezeala din structura acestuia.

     La curățarea pereților înălbitorul de rufe nu este recomandat! Prezența materiei organice, pH-ul apei și materialul pe care se află mucegaiul afectează serios capacitatea înălbitorului de a dezinfecta corect. Alte motive serioase pentru a nu apela la înălbitorul de rufe sunt vaporii eliminați în timpul folosirii, care irită căile respiratorii.

     Curățarea de mucegai a suprafețelor de lemn

     Aspirați suprafețele de lemn și apoi curățati cu soluție de detergent și apă. Ștergeți cu cârpa uscată. Dacă mucegaiul nu dispare prin spălare, încercați sa-l îndepărtați cu șmirghelul sau cu mașina de șlefuit cu bandă continuă. Dacă procedând astfel constatați că revine în timp și s-a infiltrat adânc în lemn, luați în considerare înlocuirea piesei de lemn afectate.

     Curățarea de mucegai a suprafețelor de ciment

     Aspirați suprafața și curățați-o apoi cu detergent și apă. Dacă problema persistă repetați curățarea, dar de această dată cu fosfat trisodic. Când îl utilizați aveți grijă să vă protejați pielea și ochii, pentru că este coroziv. Pentru ca să fie eficientă soluția trebuie să fie făcută astfel: o cană de fosfat trisodic la 8 litri de apă caldă, amestecate bine. Împrăștiați soluția obținută peste toată suprafața de ciment și lăsați-o să acționeze cam 15 minute, după care clătiți cu apă și lăsați să se usuce.

     Curățarea de mucegai a suprafețelor de gips-carton

     Pe suprafețele de gips carton apare mucegaiul atunci când sunt udate în mod repetat sau când nu se usucă suficient de repede. Nu este recomandat să curățați aceste suprafețe cu apă cu detergent, pentru că această procedură adaugă umezeală zonei și provoacă mai mult rău.  Dacă mucegaiul este localizat doar la suprafața foii de gips carton, se îndepărtează ușor cu ajutorul aspiratorului și al cârpei umede/uscate înmuiate în bicarbonat de sodiu.

     Dacă mucegaiul a pătruns mai adânc în placa de gips carton , va trebui să înlocuiți bucata de placă afectată. Tăiați gips cartonul cu un cutter astfel încât suprafața îndepărtată să cuprindă toată pata de mucegai și să ajungeți pănă unde dați de structura metalică de care este prins  gips-cartonul. Bucata nouă de gips-carton se va prinde astfel de structura metalică descoperită. Verificați și dedesuptul plăcii, pentru a determica sursa de umezeală și a o repara.

     Curățarea mucegaiului care provine din afara locuinței

     Dacă umezeala pătrude în apartament prin pereți/tavan/podea insuficient hidroizolați, rezolvați mai întâi problema din afara locuinței pentru a putea scăpa eficient de mucegaiul din interior.

     Protejați-vă!

     Dacă vă ocupați dvs personal de îndepărtarea petelor de mucegai, aveți grijă să vă protejați cu:

- ochelari de protecție

- mască pentru gură și nas

- mănuși de menaj din cauciuc .

     De asemenea, nu lăsați să stea lângă dvs copii mici, bătrâni, femei gravide, persoane cu boli/sensibilități respiratorii.

     Când trebuie să apelăm la profesioniști?

• Când aria pe care este prezent mucegaiul este extinsă  
• Când chiar dacă aria este mică, mucegaiul persistă în ciuda curățirilor repetate
• Când este foarte multă umezeală în casă în general
• Când un membru al familie dvs pare să aibă anumite probleme respiratorii numai în casă.

Masuri de prevenire a aparitiei mucegaiului in casa

      Aruncati toate materialele afectate de mucegai/umezeala care nu va mai trebuie

     Materialele umede/ude, precum saltele, paturi, carpete, canapele, perdele, covoare, etc, trebuie aruncate sau, daca conditiile o permit, trebuie spalate si uscate foarte bine.  

      Aspirati

     Aspirarea cu regularitate si cu un aspirator puternic asigura indepartarea unei mari cantitati de spori de mucegai din casa, cel putin de pe suprafetele plane: pardoseli, scaune, canapele, paturi, rafturi.

     Mentineti un nivel optim de umiditate in casa, prin:

- Intretinerea/repararea corespunzatoare a robinetelor /tevilor

- Depozitarea in casa a cator mai putine materiale pe care nu le folositi in mod frecvent

- Curatati si aspirati casa cu regularitate

- Reduceti activitatile care implica consumul de apa in exces

     Uscati si curatati zonele umede

     Monitorizati umiditatea aerului cu ajutorulunui higrometru, daca este necesar. Aerisiti camerele si uscati zonele umede cu regularitate. Utilizati un dezumidificatir portabil, daca este necesar.  Nu lasati materialele textile, mobilierul sau covoarele sau atinga pereti afectati de umezeala.

     Izolati mucegaiul

     Daca mucegaiul este prezent numai intr-o anumita zona, izolati-o pe cat posibil de restul casei, pana ce il curatati.

      Curatati mucegaiul – prin metodele de le punctul 5.

      Apelati la profesionisti  daca problemele persista. Poate fi o problema a instalatiilor, una de hidroizolatie sau una de structura, iar in aceste cazuri este indicat sa apelati la specialisti.

     Cum să vă asigurați casa împotriva mucegaiului

      Pardoseala și subsolul:

• Reduceți la minimum lucrurile depozitate
• Aruncați lucrurile stricate
• Eliberați canalele de pătrundere a aerului curat în casă.
• Folosiți-vă de lunile calde pentru a usca foarte bine toate încăperile în mod natural.
• Aveți grijă ca fosa septică din baie să fie tot timpul plină cu apă proaspătă
• Nu depozitați apa în recipiente fără capac
• Curățați sau schimbați cu regularitate filtrele hotei de la bucătărie
• Dacă observați pete de umezeală pe pereți, ferestre sau oglinzi, îndepărtați-le imediat cu cârpe uscate

     Zonele de spălare și uscare a rufelor

• Zonele de spălare și uscare a rufelor trebuie sa fie bine aerisite penru a permite vaporilor de apă să iasă din casă 
• Nu uscați rufele în interiorul casei, în zone fără aerisire
• Uscați mașina de spălat după utilizare

     Băile

• Verificați dacă ventilatorul de la baie scoate aerul din încăpere (cu ajutorul unei foi de hârtie lipite de grilajul acestuia verificați sensul de circulație al aerului)
• Ventilatorul trebuie să fie pornit ori de câte ori folosiți cada sau dușul și trebuie menținut pornit  câteva minute după ce ați terminat aceste activități
• Faceți băi și dușuri scurte   
• Uscați pereții dușului sau pe cei din jurul căzii după ce ați terminat baia
• Nu puneți covoare pe jos în baie
• Verificați și reparați robinetele/dușul
• Verificați și curățați regulat scurgerile de la duș/cadă/chiuvetă. Curățarea se poate face cu ajutorul oțetului și bicarbonatului de soda turnate în scurgere. După ce acționează cam jumătate de oră, se clătește bine cu apă rece. Dacă scurgerea este încă blocată, puteți folosi o sârmă cu capătul îndoit pentru a desfunda cada sau scurgerea cabinei de duș și metodele prezentate aici pentru desfundarea chiuvetei.

     Bucătăria

• Folosiți hota de deasupra aragazului atunci când gătiți
• Când fierbeți mâncarea – evitați cât mai mult fierberea fără capac
• Mențineți scurgerile de la chiuvetă în bună stare – ca și în cazul băii.
• Nu uitați să curățați vasul de colectare a umezelii din spatele frigiderului, atunci când îl curățați în interior  și să aspirați spatele acestuia de praf
• Verificați cu regularitate țevile aferente chiuvetei pentru prevenirea scurgerilor
• Duceți gunoiul zilnic – mai ales dacă este vorba despre resturi alimentare.

     Camerele de locuit

• Scăpați de lucrurile vechi
• Menținerea dulapurilor și  încăperilor curate și ordonate ajută la circulația aerului în toate ungherele și restrânge ariile în care se poate forma mucegai

     Alte părți ale casei

• Măsurați umiditatea relativă din casa dvs cu ajutorul unui higrometru.  Dacă este mai mare decât normal, puteți folosi un dezumidificator portabil pentru a o îndepărta. Umiditatea normală într-o locuință trebuie să fie între 40-45% (iarna) și 60% (vara). Folosiți dezumidificatoare în timpul verii și umidificatoare în timpul iernii (când aerul se usucă excesiv din cauza încălzirii artificiale a casei) pentru a regla nivelurile de umiditate și temperatură. Umiditatea prea mare sau prea mică cauzează probleme respiratorii și este purtătoare de agenți dăunători – în special umiditatea mare.  
• Când familia și prietenii vin în vizită, mai ales dacă afară plouă sau este zăpadă, cereți-le să se descalțe
• Aspirați cât mai des
• După aspirare ștergeți pardoselile cu mopul umed
• Nu aduceți în casă lucruri despre care știți că provin din locuri umede sau miros a umezeală sau mucegai
• Verificați ghivecele plantelor – pământul umed favorizează dezvoltarea mucegaiului
• Nu depozitați lucruri pe care nu le mai folosiți, precum ziare, textile, mobilier, deoarece toate acestea atrag praful și umezeala și le mențin, favorizând apariția mucegaiului și altor probleme.

     Exteriorul cladirii

• Verificați starea pereților exteriori și a acoperișului imobilului
• Verificați dacă coloanele pluviale și streșinile clădirii canalizează apa corect, îndepărtând-o de clădire și nu sunt sparte. 
• Anunțați administratorul clădirii imediat ce sesizați o problemă gravă sau apelați la specialiști, dacă dvs sunteți proprietarul.

   Sfaturi băbești pentru a scoate petele de mucegai.

• dacă sunt pete proaspete se freacă cu lapte bătut
• dacă sunt pete mai vechi se freacă cu zeamă fiartă de lamăie
• cele foarte rezistente se freacă cu o soluție obținută din: 500 ml de apă caldă, în care se adaugă 1 lingură de amidon, 1 lingură de sare, zeama de la o lămâie și o lingură de săpun ras; se limpezește în 2-3 ape și se usucă.

 

Acest articol a fost preluat de pe  www.sporulcasei.ro