Alimentarea cu apă - Instalaţii

Atunci când vă apucaţi să schimbaţi instalaţia sanitară în casă puteţi avea câteva surprize neplăcute: ori instalatorul vă anunţă că mai trebuie să cumpăraţi o mulţime de piese la care nici nu v-aţi gândit că există, ori, mai rău, deşi totul este nou, când porniţi apa, vedeţi că instalaţia nu funcţionează corespunzător, apa nu este curată, sau mai rău, vă treziţi inundaţi.

 

    Noi o să vă spunem la ce să vă aşteptaţi şi cum să faceţi să nu aveţi astfel de neplăceri. În funcţie de apă (caldă, rece, menajeră, meteorică), ţevile şi celelalte componente ale sistemului se aleg şi se montează diferit.

    Materialul conductelor de apă rece utilizate în instalaţiile interioare poate fi: ţevi de oţel laminat; ţevi de otel zincat; ţevi de cupru; ţevi de alamă; ţevi din material plastic; ţevi de sticla. Pentru alimentarea cu apă potabilă nu se poate folosi ţeava de oţel neagră. Conductele de apă trebuie să fie cât mai scurte şi să urmeze traseul cel mai direct spre punctele de consum: trebuie utilizate sisteme complete de conducte, care includ elementele de prindere, protecţie, precum şi tehnologii/kituri de întreţinere şi reparaţii.

   Montajul conductelor trebuie făcut astfel încât să asigure stabilitatea instalaţiei şi a clădirii, să existe un acces uşor pentru întreţinere şi reparaţii, iar eventualele defecţiuni/avarii să nu pericliteze integritatea construcţiei.

    Conductele de apă nu se vor instala: în spaţii în care există pericol de îngheţ; pe/în anvelopa care protejează din punct de vedere termotehnic clădirea; sub fundaţiile din beton armat; îngropate în pământ sub pardoseala celui mai de jos nivel. Aceste ţevi nu se vor pune nici pe pereţii care despart camerele de baie de dormitoare sau camere de zi, dacă greutatea acestora este mai mică de 22 kg/m2 sau în/pe acoperişuri.

      Conductele de apă se montează cu panta în sens invers curgerii.

     Ţevile trebuie neaparat să fie izolate termic. Grosimea minimă a izolaţiei depinde de locul în care sunt montate. Dacă există pericol de coroziune din partea apei, se vor lua măsuri de protecţie (tratarea fizică, magnetică sau chimică a apei).

     Fiecare conductă trebuie să aibă un singur branşament la reţeaua publică. Panta conductei de branşament este de min. 0,3 % spre conducta publică. Adâncimea minimă de montaj în pământ este de 1,2 - 1,6 m, max. 2 m. Zona de protecţie împotriva distrugerilor provocate de avarii este de 2 m de ambele părţi ale conductei, măsuraţi din axul conductei.

      Dacă alimentarea se face cu apă din surse individuale (puţuri) se folosesc pentru pompare micropompe cu sorb montat în puţ - la clădiri individuale sau staţii de hidrofor automate - la clădiri cu regim mare de înălţime. În unele cazuri, când consumatorii utilizează atât reţeaua publică, cât şi surse individuale de alimentare cu apă, apare pericolul punerii în legătură a celor 2 tipuri de instalaţii şi a introducerii apei provenită din puţuri (cu eventuale impurităţi) în conducta publică. Pentru a preveni acest lucru, se folosesc clapete de sens.

     Dacă presiunea apei din reţea este mai mică decât presiunea minimă necesară funcţionării celui mai dezavantajat consumator, se impune utilizarea unor soluţii de ridicare a presiunii apei. Această creştere a presiunii poate fi obţinută utilizând: pompe pentru ridicarea presiunii, un rezervor de înălţime sau o instalaţie de hidrofor.

       Cel mai potrivit sistem este ales în funcţie de mai mulţi factori: debitul maxim necesar, exprimat de obicei în litri/secundă; volumul minim de apă care este posibil să fie solicitat în perioada de vârf de consum; frecvenţa şi durata consumului; presiunea necesară. Nu uitaţi să ţineţi cont şi de costurile de investiţie şi exploatare, tipul clădirii şi importanţa asigurării unei alimentări continue cu apă, fără întreruperi.

     Pentru a vă proteja instalaţia de suprapresiune şi curgere inversă (backflow), instalaţi, după intrarea conductei de apă în clădire,: un filtru fin - protejează robineţii şi bateriile împotriva distrugerii premature, un dispozitiv de prevenire a curgerii inverse (dispozitiv anti-refulare) şi o vană pentru reglarea presiunii (reductor de presiune) care reduce şi menţine presiunea apei în limite predefinite.

       Există cinci metode de bază pentru a preveni pătrunderea apei dintr-un sistem cu apă nepotabilă în sistemul cu apă potabilă (dacă între ele există o conexiune):

- o pungă/strat de aer (separare fizică între reţele – mărimea ei trebuie să fie

cuprinsă între 20 şi 100 mm deasupra nivelului apei);

- un ansamblu cu două clapete de sens;

- un ansamblu bazat pe principiul “presiune redusă împotriva curgerii inverse” (compus din 2 clapete de sens independente, un reductor de presiune diferenţial şi robineţi de probă);

- un dispozitiv presurizat de rupere a vacuumului (este compus dintr-o clapetă de sens şi o vană care permite accesul aerului, ambele funcţionând independent)

- un dispozitiv atmosferic de rupere a vacuumului.

    Toate acestea trebuie montate în poziţie orizontală. În plus este indicat ca în cele mai înalte puncte ale coloanelor sa montaşi aerisitoare iar deasupra pardoselii de la nivelul inferior să montaţi vanele de separare şi golire.

Articol preluat de pe www.misiuneacasa.ro