Se formează condens pe termopane !!!

  De când cu temperaturile scăzute a apărut și condensul pe termopane. Așa că m-am documentat puțin și cam asta am găsit.

    Explicații referitoare la producerea condensului

   În principiu, poate apărea condensul pe suprafața interioară a geamului termoizolator, respectiv a ramelor. Acest fenomen nu trebuie confundat cu condensarea din spațiul intermediar al geamurilor termoizolatoare care reprezintă un caz foarte rar de defect de execuție.

   Cauzele formării apei de condens pe geamul termoizolator, sub ramele ferestrelor, sunt explicate în continuare.

  În locuință se produc permanent vapori de apă. Să luăm ca exemplu următoarele cantități zilnice: 

• Din aerul respirat de om: cantitatea zilnică 1-2 litri;
• Din gătit: până la 2 litri într-o gospodărie de 4 persoane;
• Activitățile gospodărești (baie, spălatul rufelor, udatul florilor) adus până la 3 litri într-o gospodărie de 4 persoane.

   Aceste cantități se găsesc permanent ca vapori de apă, invizibili în aer. Astfel, un metru cub de aer la 0° C poate să conțină o cantitate maximă de 5g (reprezentând 5 cm3) vapori de apă. Dacă temperatura crește, atunci aerul poate primi o cantitate mai mare de apă. Astfel la 20° C vom avea 17 g și la 30° C se ajunge la 30 g la m3.

   Dacă în aer este conținută cantitatea maximă de vapori de apă, atunci aerul nu mai primește umiditate în formă de vapori de apă și devine aer saturat, cu umiditate relativă a aerului de 100%.

Ca exemplu, să considerăm un spațiu cu 15 m2 suprafață și 2.5 m înălțime, cu un volum de aproximativ 38 m3. Dacă aerul are o temperatură de 28°C, atunci plutește în acest spațiu, la 100% umiditatea aerului, aproape un litru de apă sub formă de vapori invizibili. Dacă în timp temperatura scade cu câteva grade, atunci o parte din vaporii de apă din aer condensează pe suprafețele reci existente: geamuri sau profile.

   Formarea condensului apare și atunci când umiditatea aerului din încăpere este, comform raportului, ridicată, iar temperatura suprafeței de pe partea interioară a geamului este coborâtă.

Condensarea începe întotdeauna de la marginea geamului, unde pot exista zone neetanșate corespunzător. Circulația aerului cald care „spală” geamurile poate fi împiedicată de un pervaz prea larg peste calorifer, ceea ce duce la apariția condensului pe geam, cu prioritate în partea de jos.

   În încăperile mai puțin încălzite poate apărea condens în zilele reci și la ferestrele cu geam termoizolator. Aceasta se datorează faptului că spațiul respectiv este saturat cu vapori de apă produși de respirația pe timpul nopții la o temperatură joasă. În plus, precizăm că formarea apei de condens poate apărea nu numai la geamurile sau ramele ferestrelor, ci și pe toate suprafețele reci, ceea ce în final duce la umezeală și formarea mucegaiului pe pereți.

   

    Indicații de stopare a condensului

   Formarea condensului se poate stopa prin respectarea anumitor reguli:

a) Folosirea profilelor de PVC (de calitate) cu 3-5 camere de aer.

b) Folosirea geamurilor termoizolatoare de joasă emisivitate (sticlă LOW E) și cu argon, care fac ca pierderea de căldură să fie cu 50% mai mică decât în cazul unui geam termoizolator obișnuit. Un geam termoizolator de joasă emisivitate (LOW E), la -10°C în exterior și + 20°C în interior, are pe foaia de geam de la interior +17°C, față de un geam termoizolator obișnuit pe care, în aceleași condiții, sunt numai +9°C.

c) Montajul ferestrelor de la mijlocul peretelui către interior (în zona caldă).

d) Etanșarea riguroasă a tâmplăriei pe conturul ramelor, atât la interior cât și la exterior.

e) Aerisirea frecventă a spațiilor respective, deoarece tâmplăria modernă din PVC sau aluminiu oprește transferul de aer.

   Utilizatorii locuințelor care au ferestre noi ar trebui să țină seama de adaptarea la noile condiții de aerisire. Vechile ferestre erau de regulă ne etanșe și permiteau un schimb permanent de aer.

În cazul noilor ferestre, mult mai etanșe, schimbul de aer necontrolat nu mai este posibil, astfel încât locatarii trebuie să asigure aerisirea suplimentară a încăperilor, pentru a evita formarea condensului (aerisirea trebuie făcută de cel puțin 2-3 ori pe zi).

Încăperile care se găsesc în partea de nord a locuințelor se răcesc iarna mai mult. Aveți grijă ca aceste încăperi să fie încălzite ceva mai bine decât cele din sud sau să suplimentați izolația termică a acestora. De asemenea, temperaturile din locuința dumneavoastră să nu difere de la o încăpere la alta. Dimineața se recomandă aerisirea spațiilor aproximativ 20 minute, iar după deschiderea ferestrelor, încălzirea să fie uniformă și la temperaturi moderate.

   Întrebările la care ar trebui forumulate răspunsuri:

   De ce apare condensul pe geam?

   Cum putem limita sau îndepărta condensul?

   Condensul apare atunci când suprafața clădirii (anvelopanta) nu este bine izolată termic și vaporii de apă care o traversează se racesc brusc – apare așa-numitul „punct de rouă”, care, atunci când se formează în treimea interioară a grosimii peretelui, determină apariția condensului și, implicit, umezeală, mucegai etc.

   De asemenea, folosirea tapetului lavabil sau a vopselelor acrilice sunt soluții care reduc substanțial permeabilitatea pereților (anvelopantei), iar schimburile naturale spontane de aer nu se mai produc.

   În contextul celor arătate mai sus, pe suprafața interioară a geamului termoizolant, respectiv a ramelor, poate apărea condensul.

!!! Acest fenomen nu trebuie confundat cu condensarea apei în spațiul dintre geamurile termoizolatoare.

   În acest caz, deosebit de rar, este vorba despre un defect de execuție – fapt pentru care firmele serioase acordă garanția de 5 ani de la montare.

   Într-un spațiu locuit, se produc în permanență vapori de apă, din următoarele motive: aerul respirat de om, gătit, baie, spălat de rufe, florile din casă etc. Apa se găsește în permanență în aer, sub formă de vapori. Cantitatea maximă de vapori de apă este în strânsă legătură cu temperatura ambientului. Atunci când aerul este saturat și temperatura scade cu câteva grade, de exemplu în timpul nopții, o parte din vapori condensează pe suprafețele reci din încăperi (geamuri, rame, etc.).

   Alte situații care pot duce la apariția condensului:

• Dacă umiditatea în încăpere este crescută, iar temperatura interioară a geamului termoizolant este scăzută;
• Dacă este împiedicată circulația aerului cald de la corpurile de încălzire spre geam;  
• Dacă nu se aerisesc suficient încăperile (ținând cont că acest tip de tâmplărie este mai etanș , spre deosebire de tâmplăria clasică și nu permite schimbul spontan de aer);
• Dacă ferestrele sunt montate în jumătatea exterioară a peretelui (zona rece);
• Dacă nu este etanșat corect pe contur.

   Câteva cauze datorită cărora poate apărea condensul:

• Existența surselor generatoare de vapori: activități casnice, baie, bucătărie etc.;
• Prepararea zilnică a hranei (utilizarea aragazului);
• Eliminarea prin respirație a unei cantități suplimentare de vapori determină o creștere a umidității, ce are ca rezultat formarea de condens, mai ales în timpul sezonului rece;
• Prezența plantelor naturale, amplasarea necorespunzătoare;
• Poziția surselor de încălzire și a glafurilor;
• Obturarea circulației aerului prin draperii sau jaluzele.

   Micșorarea riscului apariției condensului se poate realiza prin:

• Aerisirea corespunzătoare, urmată de o încălzire uniformă la temperaturi moderate;
• Modificarea circulației aerului cald astfel încât curentul de aer cald să treacă în lungul ferestrei, pentru a obține coeficienți mai mari de transmitere a căldurii;
• Acolo unde există glafuri interioare ce acoperă suprafețele radiante ale corpurilor de încălzire, să se practice în glaf goluri care să permită circulația aerului cald spre ferestre;
• Camerele orientate spre nord, sau pe direcția vântului dominant, să fie mai bine încălzite și izolate;
• Controlarea surselor de umiditate, astfel încât să nu se ajungă la saturarea aerului din punct de vedere al umidității.

   Principalele calități ale tâmplariei PVC sunt etanșeitatea, rezistența în timp și protecția termică. Etanșeitatea, pe lângă avantajele evidente, elimină însă posibilitatea schimburilor necontrolate de aer, acestea revenind utilizatorilor. Lipsa de ventilație dintr-o încăpere duce în mod inevitabil, în anumite condiții de temperatură și umiditate, la apariția condensului pe geamul termoizolant începând de la partea inferioară a sticlei. Odată cu creșterea umidității, condensul urcă la partea superioară a acesteia ducând în final, dacă nu se intervine operativ, la transformarea condensului în picături.

   Condensul pe foaia de sticlă apare atunci când aerul din interior este saturat cu vapori, respectiv când există o umiditate ridicată a aerului din incintă, iar suprafața sticlei din interior este „rece”.

   Condensul este un fenomen absolut normal a cărui apariție nu conduce neapărat la idea ca tâmplăria PVC nu este bine executată!!! O bună aerisire a încăperii precum și folosirea geamului LOW E va duce la ameliorarea efectelor acestui neplăcut fenomen. 

Articol preluat de pe www.desprecopii.ro

Ce să ştii atunci când te apuci de renovări capitale

   Vine un moment în viaţa fiecăruia dintre noi când ne luăm prima casă şi trebuie să o renovăm.O parte dintre noi îşi aleg să cumpere apartamente noi direct de la dezvoltatori şi o altă parte este adepta blocurilor vechi “ceauşiste” (în această categorie mă aflu şi eu).

   Dacă pentru cei care îşi cumpără un apartament nou la cheie, problema renovatului constă în alegerea culorii parchetului, a tipului de gresie şi de faianţă şi a culorilor pereţilor, pentru cei care îşi cumpără un apartament vechi se schimbă datele problemei.

   Pentru că şi eu m-am aflat în această situaţie, m-am gândit că ar fi practic, ca înainte de a mă apuca efectiv de treabă să îmi creez un plan de atac, aşa, să ştiu ce şi cum trebuie să fac. Drept urmare am luat laptopul în poale şi m-am apucat de căutat sfaturi şi idei, un fel de TO DO LIST, astfel am ajuns să îmi creez un ghid de renovare care am să vi-l împărăşesc.

   Dacă apartamentul nu este dotat cu geamuri termopan, ar fi indicat schimbarea acestora cu unele termopan, de preferat cu rame de lemn şi geam termopan (sunt mai scumpe dar calitativ nu se compară).

    Alegerea geamurilor termopan

   Majoritatea firmelor lucrează cu o anumită tâmplărie sau un anumit tip de sticlă sau cu anumiţi furnizori de feronerie. Alegerea pentru mine a fost extrem de dificilă pentru că, ca mai toată lumea, nu ştiam mare lucru despre nici o firmă. Ce mă interesa pe mine era să obţin cel mai bun raport calitate-preţ. Sfatul meu penru voi este să umblaţi la mai multe firme şi să cereţi detalii şi oferte de preţ, pentru a putea face o comparaţie. Alegerea este la latitudinea dvs. în funcţie de gusturi şi necesităţi.

   Uşa de exterior  - Alegerea uşii de la intrare

   Odată terminată treaba cu “termopanele” şi în aşteptarea montajului am început să caut uşă nouă la intrare. In situatia mea, ca şi în situaţia celor mai mulţi, uşa veche era din lemn şi am preferat să îmi pun o uşă metalică.

   Pentru cei care au deja uşă ok, la acest pas rămâne să îşi aleagă un butuc potrivit şi să îl schimbe.

   Eu am zis că îmi trebuie o uşă solidă (chiar dacă ştiam că orice casă poate fi spartă destul de uşor de hoţii cu experienţă, am zis măcar să se chinuie niţel) şi m-am apucat de căutat. După un tur de forţă prin toate magazinele de bricolaj am gasit o uşă după nevoile şi dorinţele mele : să fie solidă, izolată bine, cu închidere în cât mai multe puncte, să fie cât mai simplă din punct de vedere al designului şi un aspect foarte important să nu depăşească 1500 lei.

   Preţul montajului diferă de tipul de uşă care trebuie înlocuită la locuinţă. Dacă e din lemn e aproximativ 100 lei dacă uşa veche e tot metalică, preţul creşte în general cu 50%.

   Uşile de interior

   Uşile de interior se aleg în funcţie de bugetul şi preferinţele fiecăruia.

   Există sute de modele pe piaţă lă preţuri începând de la 200 de lei uşa până la 2500 de lei per bucată, sau mai mult
   Uşile low cost de 200-300 de lei sunt aduse din China (de la un singur mare furnizor din câte am înţeles de la diverşi comercianţi) şi cu excepţia designului şi a culorilor sunt toate la fel. Calitatea execuţiei este scăzută, montajul lor fiind destul de complicat mai ales în situaţia des întâlnită a pereţilor strâmbi. Nu au toc reglabil şi sunt destul de sensibile la umiditate.

   Uşile intermediare sunt din mdf sau hdf de prin Polonia (sau tot China dar de o calitate superioară) au preţuri între 500 şi 800 de lei. Au avantajul că au toc reglabil, calitativ sunt mai bune şi o gamă foarte variată al designului.

   Cele mai scumpe sunt uşile din lemn şi preţurile încep de la 1000-1200 de lei.

   Eu, personal, am ales uşi intermediare şi am dat 1755 de lei pe 3 uşi, montajul nefiind inclus. 
   Detalii despre montarea uşilor de interior găsiţi aici. 

   Schimbarea instalaţiei sanitare

   Dacă nu vreţi să vă treziţi cu surprize după terminarea renovărilor este indicat să schimbaţi tot ce ţine de instalaţia sanitară şi pe cea de termoficare.

   După ce găsiţi un bun instalator, trebuiesc cumpărate materialele. Sfatul meu este să faceţi achiziţiile direct de la depozite, astfel o să economisiţi în jur a 10%-20% faţă de magazinele de bricolaj. Avantajul depozitelor este că se preţurile se pot negocia în funcţie de cantităţile luate, fiind mai flexibili decât magazinele mari. Am cheltuit aproximativ 7000 de lei pe toată instalaţia nouă, optând pentru centrală termică. (în preţ este inclusă şi manopera)

   Schimbarea Instalatiei electrice

   Toate blocurile vechi (ceauşiste) au instalaţia pe aluminiu, material care în prezent nu se mai foloseşte în instalaţiile electrice, fiind considerat inferior. În prezent se recomandă instalaţia pe cupru.

   Şi în cazul materialelor necesare pentru instalaţia pe cupru, în urma studiului de piaţă efectuat am constatat că magazinele mici au preţuri mai bune decât magazinele mari de bricolaj. Pe lângă preţuri ai şi avantajul că nu trebuie să alergi ca nebunul la toate raioanele să găseşti ce trebuie. La astfel de magazine dictezi de pe listă şi eşti servit direct în portbagaj.

   Materialele uzuale pentru instalaţia electrică (cabluri, tub copex, tablou electric, siguranţe, doze, întrerupătoare, prize - nevasta a înnebunit când am dat 400 ron doar pe prize şi întrerupătoare) au costat aproximativ 2200 lei.  În funcţie de complexitatea lucrării la apartament, se mai adaugă costurile pentru electricieni care pot fi între 1000 şi 2000 lei (în aceşti bani sunt incluse : găurit pereţi, refăcut trasee prize, adăugare prize suplimentare, legăturile firelor - în cazul unor instalaţii mai complicate gen întrerupătoare cap-scară, multă bătaie de cap şi mizerie multă). Eu personal am folosit un tutorial on-line + puţină meserie furată şi mi-am făcut singur instalaţia electrică.
   Înainte să vă apucaţi de treabă, pregătiţi-vă de înjurăturile vecinilor, pentru că la schimbarea instalaţiei electrice se face mult zgomot.

   Gresie, făianţă, zugrăveală şi parchet

   De departe etapa cea mai solicitantă este etapa în care în casă vine echipa de muncitori. Pregătiţi-vă şi înarmaţi-vă cu multă răbdare pentru această etapă.

   În primă fază am făcut măsurătorile pentru gresie şi faianţă. M-am sfătuit cu nevasta şi am cumpărat ceva să se potrivească şi să placă ochiului. După gresie şi faianţă am început să cumpăr materiale de construcţii. Preţurile la materialele uzuale sunt, în mare parte, egale în toate magazinele de bricolaj şi deopotrivă în magazinele mici. Idei despre alegerea gresiei şi faianţei găsiţi aici

   Şi în acest caz recomand alegerea unui magazin mic pentru că aveţi libertate de negociere şi vă garantez că veţi face economie alegând astfel de magazine.

   Partea cea mai proastă în această etapă este că niciodată nu ştii câte materiale de construcţii trebuie să mai cumperi până în momentul în care termini. Tot timpul apar chestii care necesită modificări.

   După ce se pune gresia, faianţa, se rezolvă pereţii şi se mai scapă de şantier. Urmează ultima etapă în care se pune parchetul.

   Şi aici alegerea este destul de complicată pentru că pe piaţă este o gamă foarte variată de modele de parchet. Preţul parchetului începe de la 20 de lei m2 şi depaşeşte 150 lei m2 pentru parchetul din lemn masiv. 

   Pe lângă parchet trebuie să luaţi în calcul şi accesoriile: folia care se pune dedesubt pentru izolaţie, plintă, colţarele, trecerile.   Veţi observa că în magazinele în care parchetul este mai avantajos accesoriile sunt mai scumpe şi invers. Încercaţi să vedeţi cât mai multe modele de parchet şi să vă notaţi preţurile la accesorii în momentul în care treceţi prin magazine. Pentru o idee despre cum ar trebui să alegeţi parchetul daţi click aici

   Investiţia în parchet şi accesorii a fost de 3000 de lei.

   După ce se termină şi etapa parchetului urmează etapa mobilării şi a utilării: Bucătărie, Baie, Apartamente, 

   Spor la renovat şi fie ca rezultatul final să vă depăşească aşteptările.

Articol preluat de pe www.homedecomag.ro

Cum să-ți confecționezi propria măsuță din anvelope uzate.

Ce aveți nevoie pentru a confecționa propria măsuță din anvelope uzate:

   - ingredientul principal (după cum v-ați dat seama) este una bucată anvelopă uzată

   - 2 bucăți de placaj, tăiate la rotund ( după diametrul anvelopei)

   - sfoară

   - adeziv (care se aplică cu pensula sau cu pistolul)

   - o surubelniță electrică și holzșurub-uri.

   - și în cazul în care nu aveți, puțin timp liber :)

   Modalitatea confecționării măsuței este prezentată în imaginile ce urmează.

   Distracție plăcută !!!

Idei utile cu discuri de vinil. Interesați ???

   Navigând în neștire pe arhicunoscutul World Wide Web am găsit niște idei extrem de interesante de refolosire a discurilor de vinil.

 

idei preluate de pe www.facebook.com

Sfaturi pentru decorarea apartamentelor mici

   Decorarea unui apartament poate fi o provocare. Cu puțină inventivitate și câteva idei creative, spațiile mici pot deveni un cămin și pot fi spectaculoase.

Alegerea mobilei

   Atunci când ai o locuință de mici dimensiuni optează pentru piese de mobilier mici, cu un design deosebit, și evită să încarci camerele. Un apartament mic poate părea aglomerat și chiar mai mic decât este în realitate dacă mobilierul este aliniat, iar spațiile deschise lipsesc. Aranjează mobila pentru a menține încăperile cât mai aerisite posibil și îndepărtează obiectele pe care nu le folosești. Este mai bine să păstrezi câteva scaune pliante elegante într-un dulap pentru eventualii invitați în plus, decât să umpli o cameră cu mobilă în exces.

Mai puțin este mai bine!

   Tapițeriile și bibelourile pot face un apartament mic să pară înghesuit și aglomerat. Redu dimensiunea colecțiilor tale și expune doar piesele favorite, decât să acoperi pereții în întregime. Mai puțin este, într-adevăr, mai decorativ, iar pereții acoperiți cu tot felul de rafturi și obiecte devin obositori. Ochiul nu va mai știi pe ce să se focalizeze și în final rezultatul va fi de dezordine și nu de colecție.

Magia oglinzilor

   Unul dintre cele mai ușoare moduri de a decora apartamente mici și de a le face să pară cât mai spațioase este folosirea oglinzilor. Montează oglinzi înrămate frumos pe pereții opuși. Vor reflecta lumina naturală și cea artificială și vor face ca încăperea să pară mai mare. Oglinzile decorative sunt disponibile în nenumărate stiluri și la diferite prețuri. Sunt ideale pentru a înfrumuseța pereții goi.

   Odată ce un apartament mic este decorat cu obiecte atractive, poziționate strategic, va deveni mai confortabil, primitor și mai spațios. Adu-ți aminte că nu dimensiunea contează. Chiar și apartamentele mari pot să nu pară atât de primitoare și elegante, dacă mobiliarul folosit este ieftin, iar pereții sunt încărcați sau goi. Folosește-ti stilul propriu, unic, atunci când pui în aplicare aceste sfaturi, iar rezultatul va fi impresionant.

Articol preluat de pe www.amenajari-decoratiuni-interioare.com

Cum turnăm şapa autonivelantă

   Curăţăm podeaua, turnăm mortarul în fâşii de 25-30 cm şi apoi scoatem porii cu o rolă cu ţepi.

   Dacă vrem să punem gresie sau parchet şi pardoseala nu e perfect plană, puteţi turna singuri şapa. Nu este foarte complicat dacă vom folosi una autonivelantă.

  Avem grijă însă ca denivelările să fie uşoare, de până la 3 mm la rigla de 3 m. Şapa autonivelantă este un material de nivelare cu fluiditate ridicată, folosit la egalizarea unor suprafeţe pe bază de ciment, cu un strat de 1-10 mm grosime şi care ulterior poate fi acoperit cu linoleum, mochetă, parchet sau plăci ceramice. 

   Etapele lucrarii 
   Mai întâi trebuie curăţată bine suprafaţa pe care urmează să se toarne şapa. Stratul-suport trebuie să fie bine uscat şi curat. Aceste cerinţe trebuie obligatoriu îndeplinite. 

   Etapa 1. Aplicăm o amorsă. Înainte de turnarea propriu-zisă a şapei se recomandă o amorsă, pentru tratarea suprafeţelor de bază, absorbante. 

   „Se aplică cu bidineaua, într-un singur strat, sau - în cazul în care suprafaţa este foarte poroasă - în două straturi, al doilea aplicându-se după uscarea primului strat (aproximativ o oră). Rolul amorsei este de a realiza o peliculă adezivă înaintea aplicării materialului de nivelare”, explică Mihai Netoiu, meşter constructor.   

   Etapa 2. Preparăm șapa. Se toarnă 25 kg de mortar în 6,5 litri de apă rece și se amestecă pasta astfel obținută cu ajutorul unui mestecător, cu viteza mică, până când se obține o masă omogenă, fără aglomerări. Este important ca apa să fie curată, fără impurități. Se recomandă ca materialul să se lase 2-3 minute pentru a se omogeniza, după care se amestecă din nou. 

   Etapa 3. Turnăm șapa. Aplicarea efectivă a șapei autonivelante se face prin turnarea ei pe suprafața amorsată, direct din recipientul în care s-a preparat. Operațiunea se execută în fâșii continue, cu lățimea de 25-30 cm. 

„Legătura între straturile de turnare trebuie realizată în maximum 10 minute de la aplicarea stratului anterior”, precizează specialistul. Mortarul turnat se va nivela singur. Nu trebuie decât să întindem cât mai uniform amestecul cu o drișcă.

   Etapa 4. Netezim cu rola cu țepi. Suprafața obținută imediat după turnarea mortarului trebuie degazeificată prin trecerea peste ea a unei role de cauciuc cu țepi. Se obține astfel o șapă perfect netedă, fără pori. Este circulabilă după 12 ore, iar acoperirea ei cu parchet, linoleum, mochetă sau cu plăci ceramice se poate realiza după 48-72 ore de la turnare.

Acest articol a fost preluat de pe http://www.museimobiliare.ro

Montare tapet

Alegerea și montarea tapetului.

   Dacă în camere există grinzi (de rezistență sau nu), încercați să le puneți în evidență aplicând pe suprafața lor tapet într-o altă nuanță, derivată a culorii folosite în restul camarei, mai închisă sau mai deschisă.

   În încăperile dinspre nord nu este indicat să folosiți verdele, ci nuanțe calde: bej, galben, portocaliu etc. Verdele este potrivit pentru camerele cu orientare spre vest. La fel ca în cazul unei zugrăveli, culorile deschise creează senzația de spațiozitate și invers în cazul culorilor inchise.
   În camerele copiilor sunt recomandate culorile vii, vesele, care sunt adecvate temperamentului lor, în dormitorul bunicilor – nuanțe mai pale, iar în dormitorul matrimonial - un bleu odihnitor sau, dacă spațiul permite, roșu - este mai "greu", dar extrem de elegant. Efectul unei culori prea monotone poate fi diminuat aplicând fâșii de tapet de altă culoare. Dacă vreți, într-adevăr, să fiți în pas cu ultima tendință a modei, aplicați tapet care imită zidăria roșie (cărămidă netencuită) în holul de la intrare, însă, un astfel de model este extrem de potrivit și în balcon - mai ales când este plin cu ghivece cu flori.

Montajele de tapet sunt împărțite în două mari categorii: montajul tapetului din pvc și montajul tapetului decorativ, fiecare având particularitățile sale. Se optează pentru un anumit tip de tapet și în funcție de tipul pardoselii din  încăpere.

    Montaj tapet din PVC (vinilin) - se folosesc unelte și aparatură similară cu aceelea de la montajul de pardoseli din PVC, dar cu puteri și intensități mult mai scăzute. Montajul de tapet din pvc se aseamănă  cu montajul de covor pvc.

   Tapetul din pvc se termosudează la îmbinări. Acest gen de acoperitor de pereți se utilizează cu precădere în spațiile unde este montat și covorul pvc.

    Montate împreună, covorul și tapetul PVC realizează o  încăpere perfect hidroizolată, care permite diverse activități ce necesită  folosirea apei.

   Tapetele din vinilin sunt cele mai recomandate pentru zonele cu trafic intens, cum ar fi vestibulul sau bucătăria.

   Montaj tapet decorativ - necesită o suprafață  perfect dreaptă, netedă și foarte bine șlefuită. Primul pas, este realizarea acestui tip de suprafață.

   Trebuie sa stiti ca tapetul cu model floral este mai usor de asortat, cel din foite de metal sau din rafie este mai delicat si mai greu de curatat: de aceea, este indicat sa nu il asezati in zone foarte expuse.

   Tapetul din fibre naturale are o textură foarte simplă, dar totodată foarte plăcută ochiului. Putem folosi cu succes tapete din fire de mătase, de rafie sau ierburi uscate. Tapetele din plută sunt indicate în camera copiilor, mai ales pentru agățatul posterelor, protejând astfel pereții. Totodată, trebuie să fim atenti la faptul că fibrele naturale nu pot fi combinate între ele. Înainte de a cumpara întreaga rolă de tapet, e bine să luați o mostră mai mare. Prindeți-o de peretele camerei și studiați-o atât în lumină naturală, cât și artificială. Înainte de a cumpăra, măsurați dimensiunile pereților, de la tavan și pînă la podea, și adăugați 100 mm la fiecare bucată (rezervele de la tavan și pardoseală). În general, o rolă are dimensiunile de 0,52x10 m. În medie, pentru o cameră ai cărei pereți au înălțimea de 2,40 m veți avea nevoie de patru-cinci role de tapet, în funcție de modelul acestuia. De exemplu, dacă este vorba despre cercuri, buchețele de flori etc., care trebuie să formeze un întreg, pot să intre mai multe role.

   O dată alegerea făcută, primul lucru pe care trebuie să îl faceți înainte de a așeza tapetul este să degresați suprafața peretelui și să înlăturați straturile anterioare. Dacă încăperile au fost zugrăvite cu humă, trebuie să înlăturați orice urmă a acesteia: umeziți pereții cu o soluție de apă caldă și săpun și răzuiți cu un șpaclu lat. Acest lucru va asigura o suprafață pe care adezivul pentru tapet se va distribui uniform. Dacă nu răzuiți pereții, este indicată verificarea straturilor de vopsea pentru a se stabili dacă are o rezistență suficientă și nu se exfoliază. Dacă pereții sunt în stare foarte proastă, este recomandat să îi acoperiți cu o folie specială care să le dea uniformitate în culoare textură. Astfel, aveți garanția că tapetul se va lipi mai bine. Cel mai indicat este să tăiați, de la început, tapetul pentru un perete întreg sau pentru o cameră. Ca să fie mai ușor, numerotați pe spate, cu un marker, fiecare bucată, în ordinea în care va fi lipită.
   În general, fâșiile de tapet se așază pe suprafața peretelui începând cu colțul camerei, urmărind continuitatea între elementele modelului. Imprimeurile florale sunt mai ușor de potrivit decât cele geometrice. Dacă doriți un tapet cu un model mai mare, este bine să centrați fâșia de tapet în dreptul elementului cel mai important din cameră (de exemplu, șemineul) și să porniți din această zonă așezarea tapetului. Pentru o bună fixare a fâșiilor de tapet, este bine

să măsurați și să desenați pe perete linii directoare, care vor ajuta să nu aveți deviații de unghi față de verticală. Operațiunea de lipire a tapetului se face de către cel puțin două persoane. Golurile pentru prize și întrerupătoare se decupează după lipirea si uscarea tapetului. Este indicat să montați întrerupătorul ulterior, pentru o suprapunere perfectă a acestei piese peste decupajul creat. Pregătiți și un rulou, ca să neteziți bine tapetul după lipire. Atunci când marginea tapetului nu s-a lipit bine, desprindeți ușor cu lama unui cuțit, aplicați soluție cu un bețișor cu vată la vârf și apoi neteziți cu ruloul sau cu o cârpă uscată (nu neteziți dacă tapetul are model în relief). De obicei, bulele de aer formate sub tapet se resorb după uscarea soluției de lipit. În cazul în care acestea persistă, tăiați chiar în mijloc cu un cuțit foarte ascuțit sau cu un cutter, aplicați soluție de lipit și neteziți bine.

   Vă dorim mult succes și spor la treabă.

Acest articol a fost preluat de pe www.misiuneacasa.ro